Când te-am întrebat de iubire mi-ai răspuns cu hisăit, ochi galbeni și colți în palmă iau coasta lui adam și mi-o înfig în carne conștientizez lumina circulară doar în dorință doar când trăiesc în metaforă și cheaguri de sânge și mațe aș vrea să mă simți între măsele să-mi apeși trupul cu limba de gingie tu nu mă știi exist agățată de acul unei undițe cu aceeași dorință de iritare și perturbare și mușcare așa cum mama îmi spunea că o să cresc și o să simt dragoste fără să scoată cineva cureaua din dulap avem cordul deschis pe o distanță de trei sute kilometri lungime iar dacă scoți ..read more

  Poeme din volumul în curs de pregătire Viața, o sărbătoare: Adevăr vremea trebuie trecută piatra trebuie căzută apa trebuie plouată roua trebuie udată floarea trebuie crescută și secunda înluminată Read more ..read more

let it flee azi-noapte guturalii de dincolo mi-au udat rădăcinile era în vase funerare o plantă lira cânta în umbră mă trezeam pe tobe și deveneam pasăre în loc de aripi petale migrau chipuri de câine Read more ..read more

Ionuţ Calotă - Cu secera și ciocanul la gât (Editura Art Creativ, 2024): Spre deosebire de mulți, halucinant de mulți români care au trăit în comunism, Ionuț Calotă n-a uitat. N-a uitat nimic. Am fost tentat să spun că poeziile din acest volum sunt o colecție de pamflete, dar ar fi fost prea puțin și în același timp prea mult spus. Sunt pur și simplu amintiri. Sunt trăiri. Sunt un formidabil – și din păcate atât de necesar – inventar al nenorocirilor și aberațiilor care au caracterizat acea cumplită gaură neagră a istoriei. Când scrie „Știu cum e în iad, am trăit în c*munism”, Ionuț Calotă f ..read more

Aprilis, hrana este amară I aprilis, celeste și grupările humanoide compun răvașele. acesta va fi unul de iubire, în pauza de creație, ei, gentilii, îmi oferă brațul, suntem un grup pregătit, ce vom porni, locuri, puncte de interes și fanteziile terrice ne așteaptă, unele sunt sălbatice, altele incitante, să hotărască soarta, ea știind cine suntem, noi știm ce dor ne mână în luptă. frunzărim de mai bine de un secol jurnalele de călătorie, fiecărui jurnal în parte i-am dedicat mulți ani de studiu, nu vom omite, nici păsările cântătoare, vocile cristaline având aripi pașnic întinse, nici fu ..read more

*** la fiecare 7 ani se aude o oglindă spartă undeva în lume a căzut ghinionul peste iubire și mereu cineva strânge cioburile rămase. să nu lași nimic în urma ta în numele trotuarelor, covoarelor și  dragostei de sine amin. Read more ..read more

  Gilda Vălcan – Privighetoarea mecanică (Editura Brumar, Timișoara, 2024): Atentă la transformările petrecute în poezia europeană, Gilda Vălcan aprofundează limbajul poetic în cheie neomodernă și poeziile ei îl interpelează pe cititor, impunându-i experiența unui univers nou ce își propune să zdruncine principiile a tot ce e considerat ferm, sigur, comun și trivial, riscând chiar să frizeze nebunia. Universul ei poetic, fondat pe ceva ce n-are de-a face cu definitul, cunoscutul și reprezentabilul, atestă un dialog mereu în act cu un interlocutor, un conflict permanent în acțiune, modal ..read more

*** Bețivii sparți de bere și lene au D-zeul lor part-time Care-și trimite fiul cu Sindrom Down la Timpuri Noi, degeaba. Noi, ultimii cartofi din sac Așteptăm mame cu sânii mici Mâini umflate Să mângâie fiecare crater din piept Arsură de țigară, vânătaie Noi, ultimii cartofi din sac Avem garsonierele noaste Agorafobie, suflete închiriate în euro Dioptrii cu minus și plus Pateu cu keciap, doctrine verzi Noi, ultimii cartofi din sac Nu avem D-zeu Un bătrânel grizonat, sclifosit, ipocrit Nu merităm un zeu În ture de noapte Noi, ultimii cartofi din sac Blestemăm fiecare cartof din față Din ..read more

  Ținta Alerg pe creste cu tălpile cioplite de-o piatră rece, Iarba pătrunde prin despicături și leagă conexiuni. Câinii vin la vale, Rochia albă se croiește după munți… Taci să nu fii țintă… Se aude apa cum lovește. Stânca de aur și-a arătat coama în razele soarelui. De după culmi, pădurea crește peste brazii tăiați, Coboară spre Gropan să acopere urmele morților (apusul moare), E frig, a înghețat, S-a oprit, Acum ea are urme. Un pui de brad se mai ivește, Rădăcinile forțează pământul mutilat… Dacă era speranța însăși? Read more ..read more

braille ce hipnotic e modul în care vorbim absorbiți de lucrurile pe care le facem ele sunt toată lumea noastră unde ne trezim și sărim direct la mijlocul drumului unde nu ne mai săturăm de aer, eu te rog acum să lipești acest memento la capul patului tău în caz că vei uita prea repede despre asta. ultima dată când ți-ai împrăștiat urmele în orașul meu am rămas doar cu senzația nevăzătorilor în căutarea striațiilor din limbajul braille m-am legat mereu la gât singură cu amintiri, din fericire, am avut simț estetic și am știut cu ce culori se asortează mintea mea rămâne zona ta de confort ..read more